Povestea Manuscriselor… o odisee

Profesorul Constantin Barbu, care a coordonat proiectul “Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, spune, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că povestea acestora este o odisee

Primele 25 de volume din “Integrala Manuscriselor

Profesorul Constantin Barbu, care a coordonat proiectul

Dimitrie Cantemir”, un proiect coordonat de profesorul Constantin Barbu şi realizat cu aprobarea lui Vladimir Putin, vor fi donate, joi, Bibliotecii Academiei Române, de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti.

În acest context, profesorul Constantin Barbu a acordat un interviu agenţiei de presă MEDIAFAX:

Reporter: Care este contextul în care aţi avut primul contact cu manuscrisele lui Dimitrie Cantemir de la Moscova?

Constantin Barbu: Cred că prin 1979, pe când lucram la o carte de metafizică despre Ens (anume “Reamintirea Fiinţei”, care a apărut în 1985, sub titlul “Rostirea esenţială”), am citit despre Ens în “Metafizica” lui Dimitrie Cantemir, traducerea cărţii “Sacro-Sanctae Scientiae indepingibillis Imago”.

Transcrierea textului latinesc o făcuse Tocilescu după manuscrisul aflat în Lavra Serghei, iar copia se afla la Biblioteca Academiei Române. Cercetarea am publicat-o în revista Ramuri (5/1981) sub titlul “Ens şi căile lui înspre Fiinţă şi către ins”. Eseul a provocat curiozitatea lui Mihai Şora, academicianul de astăzi şi cel mai mare filosof european din zilele noastre.

În chip fericit, primul manuscris pe care l-am ţinut în mână la Moscova a fost chiar “Sacro-Sanctae Scientiae indepingibillis Imago”. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca de Stat din Moscova (venind de la Lavra Serghei), în condiţii absolut excepţionale, aproape că simţi mirosul aurului cu care Cantemir şi-a ornat cartea şi tăria purpurei cu care a scris titlul capitolelor. Îmi amintesc şi acum intervenţia telefonică extrem de fermă a excelenţei sale Alexander Churilin, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti: numai aşa mi s-a adus manuscrisul original. Toţi cei prezenţi ne-am “imortalizat” cu celebrul manuscris. Alături de noi, Paul Tudor şi Ion Deaconescu, s-au aşezat şi câţiva bibliotecari moscoviţi, care au înţeles din bucuria noastră că manuscrisul lui Cantemir are o importanţă “indepingibilă”, ca să folosesc un cuvânt din vocabularul principelui. În puţine vorbe, acesta ar fi momentul. Contextul este, bineînţeles, mai bogat. În toamna lui 2008, excelenţa sa ambasadorul Churilin s-a aflat la Craiova, unde i-am înmânat premiul de excelenţă al Academiei Internaţionale “Mihai Eminescu”. I-am oferit atunci în dar şi două cărţi de aproximativ 500 de pagini fiecare despre Cantemir şi l-am rugat să mă ajute ca să scanez toate manuscrisele şi documentele Cantemir care se află în Rusia. Spre bucuria mea, domnul ambasador mi-a spus că mă sprijină în mod cu totul special. Domnia sa cunoştea manuscrisele Cantemir, ştiind Arhivele Ministerului de Externe, unde se află manuscrise şi documente Cantemir (domnul ambasador este chiar născut în 26 octombrie, ca şi Cantemir). După episodul premiilor Academiei Internaţionale “Mihai Eminescu”, excelenţa sa mi-a spus să îi trimit o scrisoare în care să precizez care manuscrise Cantemir mă interesează. I-am trimis o scrisoarea în care am cerut toate manuscrisele şi documentele Cantemir (atunci am produs chiar un inventar privind “Tezaurul Cantemir”, cărticică în care am încercat să adun informaţii privind răspândirea manuscriselor Cantemir în cele 12 ţări în care se află). Graţie strădaniilor ambasadorului Churilin, am primit, prin mai 2009, o scrisoare în care mi se comunica acordul instituţiilor ruse privind facsimilarea manuscriselor şi documentelor Cantemir. Întotdeauna ambasadorul Churilin a vegheat generos la transpunerea în realitate a “Marelui Proiect Cantemir”. Pentru mine, ambasadorul Churilin este cel mai mare ambasador pe care l-a avut în România Imperiul Rus, URSS şi Federaţia Rusă. Cândva îi vom ridica, plini de respect, statuie de bronz, aşa cum merită. De asemenea, rectorul Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”, doamna prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, îi va propune domnului ambasador Churilin să devină membru de onoare al senatului universităţii, în semn de recunoştinţă. Alături de noi a fost excepţionalul nostru prieten Alexander Vasiliev (prim secretar MAE al Federaţiei Ruse). Împreună cu prietenii mei, Ion Deaconescu şi Paul Tudor (pe care eu îl numesc “Ludovic al XIV-lea”, fiindcă el a finanţat toată această misiune culturală, jucând rolul statului român) – iată o echipă pasionată.

Reporter: Ce parte a vastei opere a lui Dimitrie Cantemir este cuprinsă în aceste prime 25 de volume?

Constantin Barbu: Până în prezent, am tipărit 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Cantemir”.

Iată titlurile acestor volume:

I. Sacro-sanctae Scientiae Indepingibilis Imago; II. Loca Obscura in Cathechisi, quae ab anonymo authore slaveno idiomate edita et Pervoe ucenie otrokom intitula est, dilucidata authore Principe Demetrio Cantemirio; III. Institutio Logices Idest De philosophiae instrumentali Arte Habitus; IV. Incrementorum et decrementorum Aulae Othmannicae (I); V. Incrementorum et decrementorum Aulae Othmannicae (II); VI. Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othmmanicae (A. Dell’ Accrescimento e Decadenza Dell’ Impero Othomano o sia Epitome dell’ Istoria Turca. Parte prima che contiene l’accrescimento dal MCCC al MDCLXXII, B. Annotazioni); VII. Istoria Ieroglifică; VIII. Hronicul Vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor; IX. Curanus. De Curani etymologico nomine; X. Ioannis Baptistae Van Helmont Phisices universalis doctrina et christianae fidei congrua et necessaria philosophia (I); XI. Ioannis Baptistae Van Helmont Phisices universalis doctrina et christianae fidei congrua et necessaria philosophia (II)

XII. De Vita et rebus gestis Constantini Cantemiri. Panegiricul Sfântului Dumitru; XIII. Jurnalul persan; XIV. Incompendiolum Universae Logices Institutionis; XV. Diploma de la Luţk; XVI. Uimitoarele revoluţii ale dreptei răzbunări a lui Dumnezeu asupra familiei lui Brâncoveanu şi a Cantacuzinilor vestiţi în Ţara Românească; XVII. De Antiquis Dacia nominibus; XVIII. De Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus; XIX. Satire de Antioh Cantemir; XX. Arhiva Serghei Cantemir; XXI. Corespondenţa dintre Antioh Cantemir, Maria Cantemir, Constantin Cantemir (I); XXII. Corespondenţa dintre Antioh Cantemir, Maria Cantemir, Constantin Cantemir (II); XXIII. G.F. Müller Jurnalul prinţului Dimitrie Cantemir. Biografia lui Demetrius Cantemir; XXIV. Notationes quotidianae de Ivan Iliinski; XXV. Manifestul lui Pentru cel Mare. (…)

Precizez că “Incrementorum et decrementorum Aulae Othmannicae”, volumele IV şi V, au fost publicate în facsimil alb-negru de Virgil Cândea, care a descoperit manuscrisul în SUA. (…)

Acum lucrez la patru volume (26-29), care vor cuprinde protocolul de primire al lui Cantemir în Academia din Berlin, şase documente din Arhivele MAE de la Moscova, două copii ale Hronicului (msse 83 şi 46, aflate în Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, fotocopii obţinute graţie generozităţii extraordinare a cărturarului Ioan Chindriş). Ms 83, copie anterioară anului 1730, este prima copie a Hronicului. Istoria sa este tulburătoare: o voiau nemţii, iar copia a ajuns la Blaj şi, prin ms 46, corifeii Şcolii Ardelene s-au luminat fundamental în privinţa romanităţii şi românităţii Transilvaniei. Aş putea zice că Dimitrie Cantemir a participat direct la Marea Unire din 1918. “Hronicul Vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor” este cartea fundamentală a poporului român.

Reporter: Aţi întâmpinat dificultăţi în a accesa aceste documente?

Constantin Barbu: Nu am întâmpinat nici o dificultate în proiectul de scanare a manuscriselor şi documentelor Cantemir. Toţi oficialii şi savanţii ruşi care ne-au ajutat sunt oameni superiori. Le amintesc cu drag numele: excelenţa sa, domnul Alexander Churilin, ambasador al Federaţiei Ruse în România, 2005-2012; Viktor Kirillov, prorectorul MGIMO, Moscova; Alexander Vasiliev – prim secretar MAE al Federaţiei Ruse; Irina Popova, director al Arhivelor MAE – Moscova; Michael Ryzhenkov, director al Arhivelor de Acte Străvechi – Moscova; Evgeny Rychalovscky, Arhivele de Acte Străvechi – Moscova.

Reporter: Cine v-a mai sprijinit demersul şi în ce fel?

Constantin Barbu: Financiar, Paul Tudor (şi Fundaţia Culturală “Tudor”, împreună cu câţiva prieteni personali) s-a îngrijit de tot şi toate. Astăzi, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”, prin doamna rector Corina Adriana Dumitrescu, va finanţa scanarea a încă zece lăzi din marele tezaur Cantemir. (…)

Să nu uităm că, în anul 2010, cu prilejul aniversării a 300 de ani de la urcarea pe tron a Principelui Cantemir, s-a organizat în Parlamentul European, la Bruxelles, un seminar internaţional, graţie europarlamentarilor Norica Nicolai – ALDE Group, Cristian Buşoi – ALDE Group, Marian Jean Marinescu – PPE Group. În cadrul seminarului, au prezentat lucrări o seamă de cărturari, scriitori, politicieni români şi străini (Eugen Simion: “Cantemir – moralistul”; Evanghelos Moutsopoulos: “Între venetieni şi turci”; Constantin Barbu: “Facsimilele operei lui Cantemir”; Mikhail Ryznenkov: “Manuscrisele Cantemir în Arhiva Centrală de Stat a Federaţiei Ruse”; Marius Sala: “Cantemir şi limba română”; Serge Fauchereau: “Lecţia lui Cantemir”; Jacques De Decker; Dan Berindei: “Cantemir, om modern”; Virgil Tănase: “Cantemir, limba română şi romanul”; Radivoje Konstantinovic: “Un spirit modern în orientul european”; Vlad Alexandrescu: “Manuscrisul autograf de la Sacro-Sanctae scientiae indepingibilis imago”; Ion Aurel Pop: “Între real şi ireal: Dimitrie Cantemir despre locul românilor în Europa”; Nicolae Dabija: “Dimitrie Cantemir – un spirit de sinteză între orient şi occident”; Florin Rotaru: “Primul proiect de ediţie al operei lui Dimitrie şi Antioh Cantemir”; Ioan Deaconescu: “Cantemir şi Ţarul Petru I”; Corina Dumitrescu – “Cantemir, principele cărturar”).

Expoziţia Cantemir (manuscrise, documente, portrete) şi dezvelirea bustului principelui au avut loc în holul central al Parlamentului European. Paul Tudor a prezentat odiseea manuscriselor Cantemir. (…) Artisticeşte, Cantemir s-a bucurat de concertul lui Marcel Spinei, de interpretările din texte cantemiriene datorate Petronelei Zurba, de concertul de operă realizat de Julia şi Romeo Saleno. De asemenea, s-a înmânat medalia “Cantemir, 300 de ani de la urcarea pe tron”, emisă de Banca Naţională a României şi sponsorizată de BRD Groupe Société Générale. Cu o altă generoasă sponsorizare au fost tipărite patru seturi de lux din “Integrala Manuscriselor Cantemir” (legate în piele, cu portret şi semnătură Cantemir în aur, aşezate în lădiţe din lemn de nuc).

Reporter: Cât a durat obţinerea fotocopiilor şi care este preţul care vi s-a cerut pentru fiecare pagină de document fotografiată?

Constantin Barbu: Scanările manuscriselor şi documentelor aflate în Rusia durează din 2009. Şi vor mai dura, fiindcă mai sunt, în principal, 13 manuscrise aflate la Sankt Petersburg şi 75 de lăzi cu manuscrise şi documente la Moscova. Preţul este cel afişat pe site-ul oficial. Facsimilările din arhivele MAE sunt gratuite.

Reporter: Care este valoarea la care s-a ridicat acest demers?

Constantin Barbu: Preţul plătit până în prezent îl cunoaşte numai prietenul meu Paul Tudor. Domnia sa, prin Fundaţia Culturală “Tudor”, are toată grija financiară a proiectului.

Reporter: Căror instituţii din România aţi cerut spijin şi de ce aţi fost refuzat?

Constantin Barbu: Eu nu am fost refuzat de nicio instituţie, au existat doar instituţii care şi-au refuzat lor însele celebritatea. De exemplu, Ministerul Culturii, care a promis iniţial 1,4 miliarde lei vechi, a participat, tardiv, cu doar 200 de milioane lei vechi (Simpozionul Homo Europaeus, Bruxelles, 2010). În 2010 a fost aniversare UNESCO – 300 de ani de la urcarea pe tron a lui Dimitrie Cantemir. Dacă am înţeles bine, de la UNESCO Bucureşti “au zburat” 800.000 de euro destinaţi aniversării lui Cantemir. Nu s-a tipărit o filă Cantemir, nu s-a scos o vorbă despre Cantemir. Nici ministrul român la UNESCO Paris nu a participat la această sărbătoare. Probabil, nici nu putea. Fiindcă a sărbători înseamnă a ctitori.

Reporter: De ce aţi decis să donaţi aceste facsimile?

Constantin Barbu: Bibliotecii Academiei Române i se donează primele 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Cantemir”, de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti, ediţia de lux fiind sponsorizată de TMK. S-au executat patru seturi legate în piele naturală, cu portretul şi semnătura lui Cantemir în aur, tipărite color pe carton de 130 g/mp, cărţile fiind aşezate într-o ladă din lemn de nuc. Primul set a fost dăruit excelenţei sale Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse. Un set, primului ministru Medvedev, un set, primului ministru Ponta. Al patrulea set este donat de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti Bibliotecii Academiei Române. Aşadar, precizez că Bibliotecii Academiei Române i se donează un set de 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Cantemir” şi nu i se donează facsimilele.

Reporter: V-aţi gândit vreodată să le vindeţi?

Constantin Barbu: Nu. Sunt prea scumpe. Şi nu sunt de vânzare. Cum să vinzi “Hronicul Vechimei a Româno-Moldo-Vlahilor”?

Reporter: Veţi continua demersul şi cu restul documentelor Cantemir?

Constantin Barbu: Toate manuscrisele şi documentele Cantemir, din toate cele 12 ţări unde se află, vor fi fotocopiate şi tipărite în condiţii excepţionale ca şi primele 25 de volume. Vreau ca în fiecare ţară unde se află o filă din Cantemir să existe toate celelalte zeci de mii de pagini din celelalte ţări. Măcar ţările care posedă o parte mai mică sau mai mare din “Tezaurul Cantemir” să îşi întregească acest tezaur.

Reporter: Care este povestea manuscriselor Cantemir, cum au ajuns ele în arhivele Moscovei?

Constantin Barbu: Se ştie că, după lupta de la Stănileşti, din 1711, Dimitrie Cantemir a ajuns în Rusia. Cantemir a trăit în Rusia din 1711 până în 1723, anul în care a fost doborât de un diabet analfabet. Aşadar, manuscrisele lui Cantemir (scrise la Iaşi, Constantinopol, Moscova, Sankt Petersburg), purtate cu el de genialul principe, au fost în Moscova. Ele nu au ajuns în Moscova. Astăzi manuscrisele şi documentele Cantemir se găsesc în Moscova şi Sankt Petersburg şi se păstrează în condiţii absolut excepţionale. Grija savanţilor ruşi pentru manuscrisele lui Cantemir este incomparabilă. Să nu uităm că în România nu există o ediţie de opere complete Cantemir. Să nu uităm marii savanţi care au încercat să fundamenteze cantemirologia: Haşdeu, Tocilescu, Iorga, Cândea. Şi astăzi sunt nume importante, harnice, instruite.

Povestea manuscriselor lui Cantemir este o odisee. Pentru această odisee ai nevoie de îndurare, cărturărie, muncă. Dimitrie Cantemir, principele cel mai cultivat din ultima mie de ani, merită. De aceea, îndrăznesc, ca, prin intermediul MEDIAFAX, să-i invit la Biblioteca Academiei Române, Sala Pallady, joi, 22 decembrie, orele 15.00, pe toţi cei ce au aflat de Cantemir şi doresc să participe la această generoasă donaţie a “Integralei Manuscriselor Cantemir”. Acolo îi aşteaptă şi o incomparabilă expoziţie gândită şi realizată de doamna Gabriela Dumitrescu.

Când, în 1935, s-au întors în ţară osemintele lui Cantemir, racla a fost purtată de cele mai importante personalităţi ale României. Iorga însuşi era de faţă, îi dădea, în felul său de mare cărturar, onorul. Atunci s-au tras salve de tun. Covorul de sub sicriul principelui era roşu. Cum va fi acum, dragi contemporani?

Pasted Graphic 1.tiff

http://www.mediafax.ro/cultura-media/interviu-constantin-barbu-povestea-manuscriselor-lui-cantemir-este-o-odisee-10338731